După ce cercetătorii de la Colossal Biosciences au anunțat reușita readucerii la viață a legendarului Canis dirus, lupul teribil dispărut acum 10.000 de ani, lumea științifică se află într-un nou moment de cotitură. Tehnologia de-extincției, până de curând un concept rezervat romanelor SF, devine tot mai tangibilă. Dacă putem aduce înapoi un prădător preistoric, ce alte specii am mai putea reda planetei? Și, mai ales, ar putea România – și în mod special pădurile din județul Mureș – deveni terenul de reîntoarcere al unor creaturi dispărute de milenii?
O nouă eră a vieții… create în laborator
Prin combinarea secvențierii ADN-ului fosil, editării genetice (CRISPR) și tehnicilor de clonare, echipa Colossal a reușit nu doar să reconstituie genomul Canis dirus, ci și să aducă pe lume trei pui vii, botezați Romulus, Remus și Khaleesi. Deși hibrizi, aceștia prezintă trăsături extrem de apropiate de ale speciei originale – o victorie a biotehnologiei și a visului de a repara, cumva, greșelile extincției.
Această reușită nu este un caz izolat, ci face parte dintr-o listă tot mai lungă de proiecte științifice care vizează readucerea la viață a unor specii dispărute – unele recent, altele din preistorie.
Cine ar putea reveni?
Pe lista celor mai probabili „candidați” la reînviere se regăsesc:
- Mamutul lânos – cu ADN bine conservat în Siberia și rude apropiate printre elefanții asiatici, este simbolul mișcării de-extincționiste.
- Tigrul tasmanian (Thylacine) – dispărut în 1936, dar recent proiectul pentru readucerea lui a primit finanțare și susținere din Australia.
- Ursul cavernelor – un fost stăpân al Europei glaciare, ar putea renaște datorită ADN-ului extras din peșterile carpatine.
- Pasărea Dodo – extinctă din secolul XVII, are genomul aproape complet reconstruit.
- Castorul uriaș, leul de peșteră, rinocerul lânos – toate, cândva, parte a faunei carpatice.
Județul Mureș – un posibil laborator natural?
Departe de metropole și zgomotul marilor orașe, pădurile din județul Mureș ascund un potențial rar: un mediu natural divers, extins și, în multe locuri, puțin alterat de activitatea umană. De la pădurile de foioase din Gurghiu și Lăpușna, până la cele de conifere din zona Sovata – Călimani, județul găzduiește un mozaic ecologic ideal pentru testarea coabitării dintre fauna actuală și specii reintroduse.
Un proiect-pilot de tip „rewilding” în Mureș ar putea avea multiple beneficii:
- 🐾 Creșterea biodiversității prin reintroducerea unor „specii cheie” pentru echilibrarea ecosistemelor.
- 🔬 Atragerea de fonduri și cercetători internaționali în domeniul biotehnologiei și ecologiei.
- 🌲 Revitalizarea turismului verde și educațional în zonele montane și forestiere.
- 📚 Crearea unui centru regional de cercetare și conservare genetică, conectat cu universitățile din Târgu Mureș și Cluj.
Între vis și responsabilitate
Desigur, reintroducerea unor specii dispărute nu este lipsită de controverse etice și ecologice. Specialiștii avertizează că o specie „readusă” nu este neapărat identică cu cea originală – ci mai degrabă o reconstrucție genetică aproximativă. În plus, reintroducerea în natură trebuie făcută cu grijă, pentru a nu dezechilibra ecosistemele actuale sau a pune presiune pe speciile existente.
Totuși, cu planificare și supraveghere atentă, aceste inițiative pot aduce nu doar o renaștere biologică, ci și o renaștere a speranței – aceea că știința nu este doar despre descoperire, ci și despre reparare.
România – viitor centru european de conservare și de-extincție?
Țara noastră are toate atuurile: spațiu natural, biodiversitate, tradiție academică și interes crescând pentru mediu. Cu o viziune clară, susținută de universități, autorități și mediul privat, România – și pădurile județului Mureș – ar putea deveni un reper în Europa în domeniul de-extincției controlate.
Iar poate, într-o bună zi, vom merge pe poteci umbrite de fag și vom auzi nu doar foșnetul vântului prin crengi, ci și pașii grei ai unui mamut pășind liniștit printre brazi, într-o lume unde trecutul și viitorul se întâlnesc.
de Andrei Stănescu
