Ieri, între liniștea dealurilor mureșene, pe drumul care leagă Miercurea Nirajului de Valea, s-a petrecut o întâmplare ce putea avea un final tragic. Un bărbat, aflat pe motocicletă, a pierdut controlul ghidonului și s-a prăbușit în șanțul de pe marginea drumului. Trupul său a fost prins sub greutatea vehiculului, iar agitația s-a răspândit în aer precum un ecou dureros: strigăte, pași în fugă, priviri panicate.
Oamenii au reușit să-l elibereze, dar era limpede că durerea, teama și nesiguranța dominau acel loc.
Și totuși… într-un moment în care totul părea confuz, a apărut o lumină.
Acea lumină purta numele Mărginean Teodora – voluntar în programul „Salvator din Pasiune”.
Se afla în trafic. Un om obișnuit, într-o zi obișnuită. Dar, văzând agitația, nu a ezitat nicio clipă. A tras pe dreapta și a intrat direct în acțiune. Cu voce fermă și privire hotărâtă, a cerut unui martor să sune la 112, oferind imediat detalii vitale dispecerului.
Apoi, cu calm, stăpânire de sine și o inimă plină de empatie, a mers direct la victimă. Bărbatul era conștient, dar speriat și agitat. Teodora i-a vorbit, i-a explicat riscurile mișcării bruște, i-a adus liniște și încredere. Apoi i-a oferit primul ajutor, cu priceperea dobândită din orele de instruire și din intervențiile reale la care a participat ca voluntar.
Contuzii toracice, escoriații, genunchi răniți, braț zgâriat – toate au fost evaluate cu grijă. Victima a fost stabilizată. Iar când echipajul SMURD a ajuns, Teodora a rămas alături. A participat la imobilizarea și preluarea motociclistului către ambulanță. Nu ca un simplu martor, ci ca parte activă a echipei de salvare.
Această poveste nu este despre eroi din filme. Este despre un om adevărat, care a ales să se implice. Fără salariu. Fără cameră de filmat. Fără aplauze.
Este despre curajul care se manifestă în tăcere, despre magia de a fi acolo atunci când viața unui om atârnă de un fir invizibil.
Îți mulțumim, Teodora.
Pentru calmul tău.
Pentru devotamentul tău.
Pentru că ai ales să fii acolo.
Asta înseamnă cu adevărat voluntariat: să fii prezent atunci când nimeni altcineva nu ar putea.
Sau n-ar îndrăzni.


