Despre „Sfinții Închisorilor” s-a vorbit atât de mult încât nu mai încape foaia sau pelicula, dar comuniștii (și nu numai) au persecutat, grav și veninos o altă comunitate – cea a Martorilor lui Iehova.
Într-o Românie în care libertatea religioasă era un vis îndepărtat, copilăria lui Beniamin Țandea a fost marcată de teroare și umilință. Povestea sa, relatată într-un panou expozițional emoționant, scoate la lumină una dintre cele mai negre perioade ale regimului comunist: persecuția sistematică asupra Martorilor lui Iehova.
Născut pe 10 mai 1964, Beniamin își amintește cu luciditate dimineața anului 1970, când, alături de tatăl său, se afla în grădină. Se îndreptau spre stupii de albine, când o mașină a Securității s-a oprit brusc. Trei ofițeri au descins și au început o percheziție violentă în gospodărie. Dulapuri răsturnate, podele ridicate, amenințări directe la adresa părinților – totul sub privirile îngrozite ale copiilor.
„După ce au făcut percheziții și i-au amenințat pe tatăl meu și pe mama mea că o să-i aresteze, iar pe noi că o să ne ducă la o școală de corecție sau la un orfelinat, au plecat”, rememorează Beniamin.
Drama nu s-a oprit aici. Într-o altă noapte, la ora 4 dimineața, Securitatea a revenit. Cei trei ofițeri au bătut cu picioarele în ușă, au strigat amenințări și au devastat din nou casa. De data aceasta, tatăl a fost arestat și dus în cătușe la postul de miliție din Valea Largă. Băiatul, în vârstă de doar câțiva ani, a fugit pe jos până în sat, în speranța că își va revedea tatăl. L-a văzut doar pentru o clipă, când un ofițer l-a împins în mașină și a plecat „în trombă”.
Această mărturie este parte a unei inițiative de recuperare a memoriei persecutării religioase în perioada comunistă. Prin vocea lui Beniamin Țandea, sunt aduse în atenția publicului traumele lăsate de un regim care a înăbușit convingerile religioase și a distrus familii întregi doar pentru că îndrăzneau să creadă altfel.
📌 Articol redactat de Andrei Stănescu pentru www.stiri-mures.ro
