După moștenirea lăsată de Imperiul Vlaho-Bulgar și formarea Țărilor Române, istoria noastră a fost scrisă pe câmpurile de luptă, unde domnitorii români s-au ridicat ca apărători ai libertății, ai credinței și ai Europei însăși.

De-a lungul secolelor XIV–XV, Moldova, Țara Românească și Transilvania au înregistrat o serie de victorii răsunătoare, care au marcat destinul regiunii și au adus respectul Europei medievale.

1. Țara Românească și Mircea cel Bătrân: începutul gloriei

Mircea cel Bătrân (1386–1418) a fost primul mare domn român care a reușit să impună autoritatea Țării Românești în fața celei mai mari amenințări a vremii: Imperiul Otoman.

Bătălia de la Rovine (1395)

• Adversar: Sultanul Baiazid I („Fulgerul”).
• Context: Invazia otomană în Țara Românească.
• Desfășurare:
  Mircea a ales teren mlăștinos și păduri dese pentru a opri armata otomană numeroasă.
  Tactica românilor, bazată pe atacuri rapide și ambuscade, a provocat mari pierderi inamicului.
• Rezultat:
  Deși lupta nu a fost decisivă pe câmp, strategia lui Mircea a forțat retragerea otomană și salvarea independenței Țării Românești.

Importanță:

• Prima mare înfrângere suferită de otomani într-o confruntare directă cu o țară creștină din Balcani.

2. Moldova și Ștefan cel Mare: apogeul rezistenței

Ștefan cel Mare (1457–1504) a fost, fără îndoială, cel mai strălucit strateg al Moldovei. Domnia sa a fost marcată de peste 30 de bătălii, dintre care cele mai multe câștigate.

Bătălia de la Vaslui (Podul Înalt, 1475)

• Adversar: Sultanul otoman Mehmed al II-lea, prin pașa Suleiman.
• Context: Moldova era amenințată cu invazia de către o armată otomană uriașă.
• Desfășurare:
  Folosind ceață, teren mlăștinos și atacuri de diversiune, Ștefan a reușit să înfrângă o oaste de aproape 120.000 de oameni.
• Rezultat:
  Victoria de la Vaslui a fost atât de răsunătoare încât Papa Sixtus al IV-lea l-a numit pe Ștefan „atletul lui Hristos”.

Importanță:

• Una dintre cele mai mari înfrângeri suferite vreodată de otomani într-o luptă deschisă.
• Moldova a devenit un simbol al rezistenței creștine în fața Semilunii.

3. Transilvania și Iancu de Hunedoara: scutul Europei

Iancu de Hunedoara (c. 1407–1456), voievod al Transilvaniei și guvernator al Regatului Ungariei, a fost un uriaș lider militar, recunoscut ca apărătorul Europei în fața turcilor.

Bătălia de la Belgrad (1456)

• Adversar: Sultanul Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului.
• Context: După căderea Constantinopolului în 1453, otomanii vizau pătrunderea adâncă în Europa Centrală.
• Desfășurare:
  Iancu a organizat apărarea orașului Belgrad și, printr-o combinație de atacuri terestre și navale, a respins asaltul turcesc.
• Rezultat:
  Armata otomană a fost înfrântă, iar Sultanul Mahomed a fost rănit și a trebuit să se retragă.

Importanță:

• Bătălia de la Belgrad este considerată una dintre cele mai importante victorii ale Evului Mediu, stopând expansiunea otomană pentru aproape 70 de ani.
• În cinstea victoriei, papa Calixt al III-lea a decretat ca, în fiecare zi, la amiază, să bată clopotele bisericilor — tradiție păstrată și astăzi în multe țări creștine.

Concluzie

De la Rovine, la Vaslui și Belgrad, domnitorii români au dovedit că, prin curaj, inteligență militară și voință neclintită, pot sta în calea celor mai mari imperii ale lumii.
Victoriile lor nu au salvat doar Țările Române, ci au oferit întregii Europe șansa de a-și păstra libertatea și civilizația în fața valurilor cotropitoare ale istoriei.

Astăzi, aceste momente de glorie rămân pietre de temelie în conștiința națională românească.